Codul QR lipit pe perete e soluția obișnuită pentru WiFi-ul oaspeților. Merge bine pe telefoane, dar nu și pe laptopuri.
Un laptop nu are camera îndreptată spre perete. Unele au camera acoperită cu o folie, altele nu au deloc aplicație care să citească un cod QR. Tocmai cei care au nevoie de rețea ca să prezinte ceva ajung să întrebe parola.
Ce facem în loc
Ripple emite propria rețea, deschisă. Când cineva se conectează la ea, sistemul de operare verifică singur dacă are internet. Nu are, așa că deschide automat o pagină, la fel cum hotelurile și aeroporturile îți arată formularul de conectare. Pe acea pagină scriu numele rețelei tale reale și parola, cu un buton care o copiază.
Fiecare sistem de operare verifică altfel: Android cere o adresă, iOS alta, Windows și macOS au fiecare propriile adrese de test. Placa le tratează pe toate separat, așa cum se așteaptă fiecare, altfel pagina nu s-ar deschide singură decât pe unele telefoane.
Ce nu poate face
O pagină web nu poate comanda adaptorul WiFi al unui laptop să se conecteze la altă rețea. E o restricție de securitate a sistemelor de operare, nu o limitare a dispozitivului. De aceea oaspetele tot trebuie să aleagă rețeaua din setările lui, dar parola e deja copiată.
Tot din motive de sistem, pe Windows și macOS apare de obicei o notificare de tip „Conectează-te la rețea”, pe care utilizatorul o apasă o dată. Nu se poate ocoli din program, așa că nu promitem că nu există.